(foto: puterea.ro)

Acest articol nu e nimic mai mult decât o simplă datorie cetățenească.

N-am mai scris niciodată mai mult de un paragraf, hai două, despre politică, și probabil că asta o să fie prima și ultima oară cu astfel de proporții. Nu sunt politician, nici nu-mi propun. Dar dat fiind că am purtat mult prea multe discuții în ultimele zile pe tema asta, am de gând să sumarizez aici câteva dintre cugetările mele.

O fac mai ales pentru că văd credința și religia (despre care m-am obișnuit să scriu) amestecate în toată criza asta. Nu, nu zic despre criza din spațiul politic, aia e demult acolo. Zic de criza din spațiul evanghelic (și nu numai) din ultimele luni de zile. Mă arunc tangențial pe terenul ăsta străin, totuși deplin conștient că fiecare tăcere devine, în timpuri de criză, o formă de complicitate.

Prefer să risc stângăcia decât lașitatea morală. Dar am convingerea că în calitate de urmași ai lui Hristos, atunci când vedem cum demagogia rusofil-naționalistă manipulează conștiința evanghelică, tăcerea noastră ar fi nu doar iresponsabilă ci de-a dreptul păcătoasă.

Ce mă înfurie (și e, pe bune, o mare furie) e narațiunea asta ignorantă ce ni se tot repetă, și ni se va repeta constant până pe 18 mai: „patriotul” Simion și „progresistul” Nicușor. E o narațiune simplă, seducătoare și, în fond, falsă. Cum s-a mai spus, am și eu convingerea că asistăm la o manipulare grosolană, extrem de eficientă (privind mentalul românesc), orchestrată cu mare meticulozitate pe frica legitimă a creștinilor față de secularizarea agresivă. Evanghelicii români sunt în punctul în care nu mai știu să aleagă între valori autentice și un surogat de tradiționalism învelit în tricolor și muștar.

Mai mult decât orice, e uimitor cum oameni de la care se așteaptă discernământ spiritual, înghit în masă minciună după minciună. Mă refer la ideea debitată constant pe Facebook și TikTok cum că Nicușor ar fi vreun promotor al „agendei LGBT”. Treaba asta nu e nimic altceva decât o minciună sfruntată. Dacă pentru unii istoria începe ieri, pentru alții ființează și memoria faptului că omul ăsta și-a părăsit propriul partid în 2017, când formațiunea s-a poziționat împotriva Referendumului pentru familia tradițională. Un gest clar, tranșant, pe care l-a plătit cu izolarea temporară în peisajul politic.

Iată ce scria tânărul „progresist” Nicușor Dan prin 2000, apropo:

„Sunt împotriva acceptării comportamentului homosexual în spațiul public, în România. Consider că aceasta ultragiază valorile tradiționale și, astfel, identitatea mea colectivă, legitimă.” (Dilema, martie 2000)

Legat de aprobarea marșurilor Pride pe care o tot văd invocată, marele lui păcat capital: ce face, de fapt, Nicușor? RESPECTĂ LEGEA! A autorizat marșul [homosexualilor] tot așa cum a autorizat și evenimente religioase și manifestații pro-familie! Nu pentru că ar fi vreun mare fanatic al minorităților sexuale ci pentru că înțelege ce pare că nu înțeleg unii dintre frații noștri evanghelici: că primarul unei capitale europene nu-i tribunul vreunei confesiuni, ci garantul libertății tuturor cetățenilor, indiferent câți sunt și ce cred.

Și mă tot uit cum în mediile creștine se perpetuează portretul (ce-i drept, grotesc din punct de vedere al valorilor creștine) al unui Nicușor soldat al „progresiștilor”, gata să transforme România într-o Sodomă tehnocrată. Sigur, caricatura asta e super-convenabilă pentru diplomații electorali, dar e în final lipsită de orice legătură cu realitatea.

În colțul celălalt al ringului, îl avem pe „patriot”. Acest cavaler al neamului românesc, care, cu copy paste, desigur, vrea să make Romania great again, dar mai degrabă în stilul lui Dughin decât al lui Trump. Un patriot care, iată, e interzis în două state vecine pentru activități ce le amenință securitatea.

Oricâte „e scos din context!” vor curge după asta, Simion rămâne produsul unui laborator de inginerie politică, unde s-au amestecat în oală specimene de naționalism anacronic, populism digital și docilitate geopolitică față de interesele Moscovei. Un manelist șmecher, un golan care încearcă mai nou să pară elegant și politicos, prezentându-se drept salvatorul valorilor creștine. Oricărui creștin cu toate țiglele pe casă ar trebui să-i fie greață de o astfel de profanare în stil trumpist a imaginii Mântuitorului.

Și mai absurd e felul în care electoratul „pocăiesc” îmbrățișează simulacrul ăsta de tradiționalism, fără să observe (sau mai degrabă ignorând deliberat) că sub vopseaua asta patriotică se ascunde un proiect politic anti-occidental, anti-democratic și, în ultimă instanță, anti-creștin în valori. Nu că Occidentul ar fi un alt tip de mesia, celălalt. Nu mă refer la ACEL occident scăldat până-n gât în mocirla desfrâului apocaliptic, ci la acel Occident fondat pe, ghici, chiar valorile creștine. Până la urmă, ce e creștin în violența verbală, în apucăturile de țopârlan, în minciunile sistematice, în asocierile cu indivizi ca Georgescu, etc?

Întreb sincer.

„Patrioții” lui Simion au nevoie să înțeleagă (și nu vor putea înțelege fără să cunoască) că această Rusie, pe care o servesc fără să o declare, e mai degrabă moștenitoarea NKVD-ului decât a Sfintei Rusii. E Rusia lui Putin, nu a lui Dostoievski; e Rusia dezinformării, nu a pravoslavnicei tradiții.

Biserica primară nu s-a definit prin opoziția față de homosexualitate ci prin iubirea aproapelui, compasiunea, adevărul, integritatea și martiriul pentru Hristos. Ce liberal sună, așa-i? Sigur că în toate astea, homosexualitatea și orice fel de desfrâu ori păcătoșenie, rămân condamnabile și necesar de înfruntat. Dar, probabil în principal din cauza linșajului constant (legitim) din amvoane la adresa balaurului LGBT, prezentat (nelegitim) ca cel mai rău dintre toate relelele (și nu contest că e un mare rău), asistăm acum la o răsturnare bizară a priorităților, în care singura măsură a creștinismului politic pare să fie opoziția față de LGBT.

Mă întreb: patrioții ăștia pe cal alb, ai cui copii sunt? Ai apostolilor, sau ai fariseilor? Căci fariseii, ne amintim, rămân arhetipul scripturistic al metamorfozării credinței într-un sistem de reguli superficiale, anume al legalismului sistematic. Dispuși să accepte minciuna, manipularea, violența, xenofobia etc. – toate păcate evidente – doar pentru că Simion mimează valorile tradiționale. Mare taină.

Orice evanghelic cunoaște pe de rost momentul în care Hristos i-a condamnat public pe farisei pentru varul de pe morminte. Tragedia e că exact așa arată proiectul politic al lui Simion. Învelit în retorică tradițională dar gol de substanța autentică a valorilor creștine: iubirea, adevărul, dreptatea, pacea.

Necesar e să privim, totuși, dincolo de etichete (valide și ele), la ceea ce au făcut oamenii ăștia cu viețile lor. Realitatea, verificabilă.

Nicușor: matematician olimpic, medaliat cu aur, doctor. Un individ care putea rămâne comod în Occident dar a ales să se întoarcă într-o Românie haotică unde a luptat împotriva corupției și pentru protejarea patrimoniului. A creat asociații civice, a dat în judecată primării capturate de interese imobiliare, a fondat un partid anti-sistem. Ca primar al capitalei, a asanat finanțele primăriei și a pus pe picioare proiecte blocate de decenii. Da, nu e un sfânt. Da, nu e un ideal. Da, nu e un orator fascinant, nu e șarmant, dar e competent și are coloană vertebrală. E genul de tocilar încăpățânat pe care golanii din cartier vor să-l înghesuie la zid, dar care, cumva, rezistă.

Simion: lider de galerie, activist de profesie, politician ajuns parlamentar fără nicio realizare concretă anterioară. Specialist în scandalizarea spațiului public prin violență verbală și fizică. UN ȘMECHER jonglând cu simbolurile naționale și religioase, care e acum în pragul funcției supreme fără să fie capabil să prezinte un singur proiect dus la bun sfârșit pentru țara pe care pretinde că o iubește atât de mult. Suveranist cu interdicție în țările vecine, patriot care servește, conștient sau nu, interesele geopolitice ale Rusiei.

Alegerea între acești doi indivizi nu e doar politică, ci și o alegere de caracter. Vrem un profesionist competent, cu integritate dovedită sau un demagog al cărui singur talent e capacitatea de a inflama emoții naționaliste?

Fac apel la un vechi clișeu electoral: conclavul se întrunește mâine, nu pe 18 mai. Nu alegem papă, ci președinte!

E un exercițiu elementar de luciditate: slujitori bisericești avem destui și îi alegem după criteriile conforme rolului pe care îl au de îndeplinit. Alegem acum un președinte, un șef de stat, într-o republică semiprezidențială. Un om a cărui funcție principală e să reprezinte statul român în relațiile internaționale, să fie comandantul forțelor armate, să garanteze independența națională, să vegheze la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice, să medieze între puterile statului, precum și între stat și societate.

Nicăieri între aceste atribuții nu apare „apărarea valorilor tradiționale” sau „combaterea agendei LGBT”. Aceste preocupări, legitime în sfera societății civile și a comunităților religioase, devin ridicole când sunt transformate în cel mai important (sau chiar unicul) criteriu de evaluare a unui candidat la președinție, ceea ce se și întâmplă în rândul evanghelicilor (și nu numai).

E bătrâna eroare tragică a confuziei între stat și biserică, între puterea seculară și cea spirituală. SUNT DOMENII DISTINCTE, iar amestecul lor a produs doar tragedii în istorie. Dar (un alt clișeu) dacă nu ne cunoaștem istoria, îi repetăm tragediile. Să dăm cezarului ce e al cezarului și lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu!

Rolul președintelui nu e să fie păstor spiritual, ci lider constituțional. Nu e sarcina statului să impună moralitatea, ci să asigure cadrul în care fiecare comunitate își poate trăi valorile în libertate și respect reciproc. Mai departe, în granițele acestei libertăți (sic), intră în scenă bisericile și activitatea lor (care include și combaterea răului).

Tot acest delir interpretativ din jurul lui Nicușor e parte dintr-un proiect mai amplu de manipulare, care poartă amprenta strategiilor clasice ale dezinformării rusești. Aceiași actori, din cauza cărora am ajuns și la criza anulării alegerilor din noiembrie anul trecut, folosesc instrumentul fricii legitime față de secularizare pentru a promova un candidat care servește, în fond, interesele lor.

E o strategie veche, eficientă și cinică.

Tocmai din cauza asta au și început deja să apară (și mult mai multe se pregătesc!) poze și filmulețe din conferințe de presă și discursuri, decupate din context, în care pare că Nicușor e ditamai progresistul pro-LGBT neomarxist. Realitatea arată total altfel.

Mare parte din campania electorală profundă a simioniștilor se va face, așadar, din spatele ecranului, cu software-uri de editare video și prompturi AI. Baiul mare e segmentul colosal din populație (bătrâni și adulți fără discernământ) care va pune botul la astfel de minciuni.

Comunitățile evanghelice sunt nespus de vulnerabile la acest tip de manipulare, nu din lipsă de inteligență, ci pentru că trăiesc, din păcate, o legitimă anxietate față de secularizarea societății și de marginalizarea discursului religios. Iată o vulnerabilitate exploatată cinic de diplomații dezinformării, care transformă „agenda LGBT” într-un ditamai bau-bau. Un instrument perfect calibrat să deturneze atenția de la interesele reale aflate în joc: orientarea geopolitică a României.

Și aici întrebarea tabu: unde sunt păstorii acestor turme manipulate?!? „Noi vestim Evanghelia, nu facem politică!” Perfect! Nici nu le cerem să facă politică, ci teologie aplicată, să deslușească cu bărbăție înaintea enoriașilor, diferența dintre creștinismul social autentic și o parodie extremistă învelită în culori îngerești. Nu vrem prozelitism electoral, nu, ci educație spirituală. Lașitatea pastorală înseamnă, în final, demisie morală. O tăcere criminală: când turmele aleargă spre prăpastie, păstorul care tace e complicele răului. Această retragere prudentă sub pretext spiritual nu e nimic altceva decât o versiune „evanghelică” a fariseismului: păstrăm aparențele smereniei, în timp ce abandonăm responsabilitatea morală fundamentală. Hristos n-ar recunoaște în acești conducători spirituali amnezici nimic din curajul apostolilor și al profeților care înfruntau autoritățile veacului fără preget.

În final.

Dacă nu vorbim noi, vorbesc destul „patrioții”. Rămâne nădejdea că nu vom căuta să primim lecții despre patriotism și iubire de țară de la șmecheri în geacă de piele care n-au făcut nimic concret pentru evoluția sau prestigiul României, dar pretind să o conducă. Patriotismul nu se măsoară în decibeli naționaliști ori în poze cu icoane și tricolor, ci în munca concretă pentru binele acestei națiuni.

„Patriotismul e ultimul refugiu al ticălosului”, zicea marele Samuel Johnson. Și vedem acum (nimic nou, în final) cum ticăloșia politică se învelește în faldurile tricolorului și mimează evlavia pentru a masca absența oricărui proiect real pentru România.

Comunitățile creștine au o șansă uriașă să demonstreze acea maturitate și acel discernământ spiritual pe care le tot predică de ani buni. Deci, de oricâte palme peste ceafă e nevoie: nu alegem acum între „valori creștine” și „progresism”, cum falsificatorii realității vor să ne facă să credem. Alegem între competență și demagogie, între integritate și oportunism, între orientare pro-occidentală și derută geopolitică.

VEȚI CUNOAȘTE ADEVĂRUL IAR ADEVĂRUL VĂ VA FACE SLOBOZI!

Acest adevăr de care vorbea Hristos, include recunoașterea manipulărilor la care suntem supuși și a modului în care fricile noastre legitime sunt exploatate pentru a ne împinge spre alegeri care contrazic, de fapt, valorile în care credem.

Românii vor decide, pe 18 mai 2025, nu doar între doi oameni ci între două viziuni despre viitorul țării: una fundamentată în profesionalism, integritate și ancorare solidă în spațiul occidental, iar alta în populism, naționalism agresiv și derivă anti-democratică.

Să alegem înțelepciunea, nu frica! Adevărul, nu propaganda! Și un președinte de care să nu ne fie rușine prin coridoarele Europei.

AUTOR: ALEXANDRU ROTARIU
SURSA:
https://alexandrurotariu.wordpress.com/2025/05/06/bau-baul-progresism-anxietate-religioasa-si-deruta-demagogica-in-electoratul-crestin/