(Foto: EURONEWS)

Astăzi se împlinesc patru ani de când tancurile rusești au trecut granița Ucrainei. Patru ani de când un stat suveran a fost invadat sub pretexte mincinoase, ambalate în jargon geopolitic și justificate cu o teologie politică strâmbă, care încearcă să spele sângele cu cuvinte mari. Dar sângele nu se spală cu discursuri.

Estimările serioase vorbesc astăzi de sute de mii de morți.

Civili ucraineni: femei, copii, bătrâni, oameni care nu purtau arme și nu trăgeau în nimeni.

Soldați ucraineni: peste o sută de mii de morți sau grav răniți, oameni care și-au apărat pământul, orașele și familiile.

Iar apoi soldații ruși: trimiși în moarte de un regim care i-a tratat ca pe carne de tun, nu ca pe fii ai mamelor lor.

Oricine vorbește lejer despre „necesități strategice” în fața acestor cifre dovedește că nu a înțeles nimic despre greutatea sângelui vărsat. Dumnezeu nu numără morții ca statistică. El îi numără ca suflete nemuritoare!

Există o idee atât de stupidă, atât de ticăloasă moral, încât ar trebui respinsă din start de orice creștin: aceea că Ucraina este vinovată pentru război pentru că se apără. A spune că victima este vinovată pentru că rezistă agresorului este echivalent cu a spune că femeia este vinovată pentru viol pentru că a țipat sau că omul jefuit este vinovat pentru că nu a predat totul cu zâmbetul pe buze. Sfânta Scriptură nu vorbește așa. Niciodată!

„Dacă hoțul este prins spărgînd și e lovit și moare, cel ce l-a lovit nu va fi vinovat de omor față de el!” (Exod 22:2)

Apărarea legitimă nu este crimă, ci răspuns la crimă.

Ucrainenii nu au scos sabia primii. Dar când sabia a fost scoasă împotriva lor, a nu o ridica ar fi fost un păcat un păcat împotriva vieții, familiei și responsabilității date de Dumnezeu.

„Cine scoate sabia, de sabie va pieri!”

Acest Cuvânt al Domnului nu este un slogan pacifist. Este o lege morală a istoriei. Cei care pornesc războaie nedrepte pot părea, pentru o vreme, puternici. Pot câștiga teritorii. Pot rescrie hărți. Pot umple ecrane cu propagandă. Dar nu pot evita verdictul lui Dumnezeu.

Sabia scoasă fără drept va cere sânge!
Sângele vărsat nevinovat va cere judecată!
Dumnezeu nu este neutru. El este drept!

Faptul că Dumnezeu este suveran nu absolvă vinovații. Dimpotrivă. Suveranitatea Lui garantează că nimic nu se pierde, nimic nu se uită, nimic nu rămâne nejudecat.

Sângele civililor uciși, al copiilor îngropați sub ruine, al soldaților sacrificați cinic, acest sânge nu dispare. El strigă! Și într-o zi, acel strigăt va deveni sentință. Nu există imperiu suficient de mare ca să reducă la tăcere Tribunalul Ceresc.

Cei care seamănă:
– violență, vor secera violență;
– minciună, vor secera dezintegrare;
– sânge nevinovat, vor secera judecată.

Poate nu mâine. Poate nu într-un mod spectaculos. Dar sigur. Pentru că Dumnezeu nu se lasă batjocorit!

Creștinismul nu ne cheamă să fim neutri în fața răului. Ne cheamă să fim drepți!
Nu ne cheamă să justificăm agresiunea. Ne cheamă să o numim păcat!
Nu ne cheamă să condamnăm pe cei care se apără. Ne cheamă să condamnăm pe cei care varsă sânge nevinovat!

Războiul din Ucraina este o tragedie. Dar nu este un mister moral.
Agresorul este agresor.
Victima nu devine vinovată pentru că refuză să moară în tăcere.
Iar peste toate acestea stă Dumnezeu drept, suveran, răbdător, dar nu orb.
Și în ziua hotărâtă de El, fiecare va primi după faptele sale.
Pentru că ce seamănă omul, aceea va și secera!

AUTOR: EDICTUM DEI
SURSA:
https://www.facebook.com/edictumdei/posts/pfbid02TG1BpDfdv5PeKVJUSoEMDM45NTrdbSwnGeNz3jFzwey3T4NYXx4ZXGAkJdQEzzShl