(foto: dw.com)
Greșeala de a nu-ți educa copilul pentru că el “nu vrea”, se plătește scump și de către părinți și de către copil!
Pentru că, dacă ar fi după el, poate nu i-ar plăcea nici să spună „mulțumesc”, nici să iasă din casă, nici să citească, nici să-și ducă farfuria la chiuvetă. Poate nu i-ar plăcea nici să care cumpărăturile, nici să dea cu aspiratorul, poeziile nici atât.
Și atunci? Ce faci tu, ca părinte?
Dacă ar fi lăsat doar după preferințele lui, poate că ar alege doar chipsurile, ciocolata, telefonul și replica lui preferată ar fi „lasă-mă în pace!” Sau “nu vreau!” după caz.
Întrebarea este: tu îl lași?
Ce faci când vezi că viața lui începe să alunece la vale? Întorci privirea sau rămâi acolo cu fermitate și responsabilitate până când îl ajuți să devină un om funcțional, decent și bun?
Copiii cresc după modelul celor care stau aproape de ei. Învață de la părinții care investesc timp, răbdarea, iubirea și consecvența. Sau de la cei care îi neglijează. Sau de la cei care îi umilesc.
Dacă tu lipsești, vor învăța despre viață de la „prieteni”. Sau de pe telefon.
Când renunți pentru că „nu vrea”, de fapt renunți la rolul tău de părinte. Îl lași să crească la întâmplare și apoi te miri când se transformă în Goe și nu mai înțelegi nimic. Îl vezi furios, apoi agresiv, și te convingi că „i-ai oferit totul și că n-ai greșit cu nimic.” Ridici din umeri și aștepți să vezi ce va ieși din el, de unul singur, în propriile decizii pentru care nu a fost pregătit. Iar a nu face nimic este, din nou, un fel de a fi și o alegere.
Doar că asta nu înseamnă parenting modern. Înseamnă renunțarea la responsabilitatea de a fi părinte.
Educația nu se referă doar să fii pe placul copilului tău. Înseamnă să fii prezent și ferm și să-l iubești în timp ce îl ajuți să devină OM mare chiar dacă el nu vrea la culcare, la școală, la teme, la curățenie și mai târziu la job, la a fi independent etc.
Scriu despre asta din nou și din nou pentru că, nu știu cum, s-a ajuns la ideea că un copil, un minor, știe ce să facă cu viața lui și ce decizii să ia. Sau că “se descurcă singur” și în consecință poate fi lăsat singur cu toată greutatea vieții lui pe umeri, când el este atât de imatur și nepregătit pentru viață!
Și nu, soluția nu este să-l bați, soluția este să te stăpânești pe tine ca să poți să-i fi alături ca un părinte responsabil și echilibrat fără abuzuri, umilințe sau neglijare!
AUTOR: Psiholog Maria Daniela Gavankar
https://www.facebook.com/DanielaGavankar/posts/pfbid0PYfnovPLhKw2hg9izSUixcuELisSk6CawPS9bqhnQgzHEBTLMRa2kfpKsgT1SCGYl
REGULI OBLIGATORII PENTRU POSTAREA COMENTARIILOR PE BLOGUL LUI TOM THE CAT:
Vă rugăm să comentaţi la obiect, referindu-vă strict la conţinutul prezentat în articol. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene sau “epitete”, atacurile de orice fel la persoana autorului articolului, afişarea de anunţuri publicitare sau linkuri prin care sunt promovate ateismul, satanismul, anticreştinismul, rasismul, fascismul, comunismul, precum şi jigniri, trivialităţi, injurii aduse celorlalţi cititori care au scris un comentariu, se vor sancţiona drastic prin cenzurarea parţială a comentariului, ştergerea integrală a comentariului sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului celui care şi-a permis să încalce acest Regulament!
Blogul lui Tom the Cat nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora, revenind, integral, autorului comentariului!